Blog Recuperare Medicala

Articole Recuperare Medicala

Intarziere in dezvoltarea motorie
Intarzierile de dezvoltare pot fi intr-una sau mai multe arii: -abilitati motorii grosiere sau de finete (cum ar fi mersul sau mazgalitul cu un creion), limbaj si comunicare (se evalueaza limbajul äreceptivô, care are legatura cu intelegerea, si cel äexpresivô, legat de vorbire), abilitati de auto-servire, abilitati sociale (socializarea: contactul privirilor, aratatul cu degetul, joaca, interactiunea cu ceilalti).
    
Intarzierile in ceea ce privesc dezvoltarea motorie a copiilor pe un anumit segment, spre exemplu mersul, se datoreaza de cele mai multe ori unui deficit de stimulare din viata intrauterina cat si din primul an de viata. Intarzierea dezvoltarii motorii, poate fi simptomul pentru o problema si mai grava, cum o presupune spre exemplu spina bifida, autismul, paraliziile cerebrale, care necesita desigur ingrijiri specializate si tratament de kinetoterapie special adaptat si individualizat, bine monotorizat de catre un kinetoterapeut cu experienta.
    
Observand un copil cu tulburari de miscare identificate in orice moment al primilor ani de viata, tabloul clinic este unul in evolutie. Modul in care evolueaza tabloul clinic depinde de severitatea si de extinderea acestor probleme, care devin mai evidente, pe masura ce se matureaza sistemul nervos al copilului. Alterarea functiei motorii observata la copilul mic, continua sa evolueze pe masura  ce se matureaza sistemul nervos si apar alte abilitati motorii. Se observa o modificare a tabloului clinic, ceea ce da impresia unei afectiuni mai degraba progresive decat statice. Literatura medicala sugereaza ca diagnosticul definitiv este pus rareori inainte de varsta de 6 luni.
    
Davis (1997) arata ca intarzierea in dezvoltarea motorie este semnul clinic observat cel mai frecvent. Complexitatea si extinderea acestor dificultati, nu poate fi inteleasa complet inainte de varsta de 2-3 ani a copilului, iar uneori chair mai tarziu. Din punct de vedere functional, problemele pot aparea chiar in zonele de performanta si in componentele performantei. De exemplu, un copil cu spasticitate, care are tonus muscular crescut, care afecteaza membrele inferioare, va avea dificultati in dobandirea mersului individual, poate fi nesigur si poate avea nevoie de dispozitive de ajutare a mersului. Este deasemenea posibil sa fie asociate dificultati de control ale membrelor superioare, deoarece influenta miscarilor si controlul fin sunt restrictionate.
    
Pe masura ce copilul avanseaza in crestere, parintii vor relata modificari care reflecta deteriorarea zonelor de performanta. Copilul poate ramane dependent de ingrijirea adultilor si de ajutorul fizic practic pentru a efectua diferite sarcini zilnice.
    
Copilul individual cu dificultati fizice si de obicei si altele, este expus diferitelor riscuri in timp ce exploreaza mediul inconjurator. O joaca de copil, observata ca o ocupatie, este vitala daca isi dezvolta independenta si autonomia. In acest sens kinetoterapia este de mare ajutor in cazul acestor pacienti si desigir in ajutorul parintilor acestora. Kinetoterapia, practic este indispensabila si devine parte din viata acestor copii. Kinetoterapia prin joaca constituie un mijloc eficient in dezvoltarea abilitatilor motorii. In aceasta situatie, joaca constituie mai mult decat o modalitate de a dobandi sarcini de invatare potrivite nivelului de dezvoltare. Pentru a stimula dezvoltarea acestor copii, kinetoterapia utilizeaza preponderent conceptul Bobath. Creat de Karl si Berta Bobath, acest concept ia in considerare dezvoltarea motorie normala, mecanismele de feed-back senzorio-motorii, componentele miscarii si secventele in dezvoltarea motorie.
 

Adaug─â comentariu


Codul de securitate
Actualizeaz─â