Blog Recuperare Medicala

Articole Recuperare Medicala

Fractura de col femural
Fracturile de col femural reprezinta apanajul varstei inaintate, si sunt importante prin consecintele lor atat imediate cat si pe termen lung. Acestea sunt caracterizate atat prin frecventa lor cat si prin gravitate. Gravitate, deoarece pot da o mortalitate ridicata la varstnici; grave din punct de vedere functional, deoarece se consolideaza rau si se complica deseori cu necroza ischemica a capului femural; grave sub raport al viitorului functional al soldului respectiv. Toate acestea, au determinat denumirea fracturilor de col feumural ca fiind ,,fracturi nerezolvabile".
    
Cauza cea mai frecventa a fracturii de col femural este deteriorarea calitatii osului in cadrul procesului normal de imbatranire. Fractura de col femural apare mai frecvent la femei decat la barbati, fiind in relatie directa cu osteoporoza, care fragilizeaza oasele, predispunandu-le la fracturi. Asadar, femeile in varsta sunt cele mai afectate, deoarece pe langa osteoporoza senila se adauga si osteoporoza endocrinologica, postclimacterica.
    
Foarte frecvent, fracturile de col femural sunt cu deplasare, datorita faptului ca, de obicei, dupa fracturare pacientul se sprijina pe picior sau datorita tractiunilor exercitate de masele musculare puternice. Evolutia spontana a fracturilor de col este in general nefavorabila. Doar in cazul unei fracturi simple, fara deplasare, care nu a influentat vascularizatia se poate vorbi despre o evolutie favorabila cu consolidare (prin imobilizare) buna, refacere de traverse osoase normale.
    
Tratamentul ortopedic al fracturii de col femural este rezervat bolnavilor varstnici, tarati sau celor politraumatizati. In mod obisnuit, aceste fracturi se opereaza practicandu-se osteosinteza sau artroplastia. Dupa osteosinteza, timp de 3 luni, focarul de fractura nu este suficient de stabil pentru a permite sprijinul total si nici exercitii izodinamice rezistive.

In aceste situatii, programul terapeutic prin kinetoterapie si fizioterapie, va trebui sa parcurga mai multe etape progresive:

1. perioada de imobilizare la pat - se intinde pe primele doua saptamani de la operatie; in aceasta etapa, interesul pentru mobilizarea precoce este foarte mare (previne aparitia escarelor de decubit, a redorii articulare si a hipotoniei si hipotrofiei musculare). Se efectueaza contractii musculare izometrice ale muschilor cvadriceps si fesier mare, contractii izodinamice ajutate (miscarea este asistata de kinetoterapeut) in grupele musculare flexoare ale soldului si genunchiului, contractii musculare izometrice si izodinamice rezistive in grupele musculare distale ale membrului inferior operat, toate grupele musculare ale membrului inferior colateral si ale centurilor scapulo-humerale si ale membrelor superioare.

2. perioada de deplasare fara spijin pe membrul inferior operat - obiectivul acestei etape este de a reda bolnavului cat mai multa libertate de deplasare; sunt vizate recuperarea mentinerii echilibrului in ortostatism si recuperarea mersului cu doua carje canadiene.

3. perioada de incarcare progresiva a membrului inferior operat: tehnica cea mai corecta de incarcare progresiva este cea a planului inclinat - se incepe cu un sprijin bipodal la o inclinatie de 30 de grade ce asigura o incarcare a soldului cu 25% din greutatea corpului. Se creste progresiv unghiul de inclinare pana la verticalizarea bolnavului cand pe soldul operat apasa 50% din greutatea corpului. Treptat se poate trece la sprijinul unipodal plecand din nou de la inclinatia de 30 de grade.

4. perioada de recuperare functionala: din momentul in care sprijinul bipodal si unipodal sunt recastigate gratie stabilitatii focarului de fractura, se impune refacereaa functiei normale a soldului, prin corectarea deficitelor de mobilitate, dezechilibrelor musculare, deteriorarea imaginii motorii.
    
Fizioterapia este orientata inspre corectarea factorului cauzal si utilizeaza electroterapia antalgica si antiinflamatorie, crioterapie, ultrasunete, laserterapie, etc.
    
Masajul este permis numai la distanta de focarul de fractura, si vizeaza favorizarea intoarcerii veno-limfatice, prevenirea contracturilor musculare reactionale si calmarea durerii. Initial, masajul este cu viza circulatorie, dupa care se completeaza progresiv cu manevre decontracturante.
 

Adaug─â comentariu


Codul de securitate
Actualizeaz─â