Blog Recuperare Medicala

Articole Recuperare Medicala

Fractura tibiala
Fracturile tibiale sunt din ce in ce mai frecvente, pe masura cresterii accidentelor de circulatie. Aceste fracturi se produc fie prin agresiune directa, lovire laterala care antreneaza un valgus sau varus fortat, fie prin transmitere longitudinala prin cadere pe picioare. Dupa traiectul de fractura, se descriu cateva entitati:
    
1. Fractura spinelor tibiale (tuberozitatii). Se produce prin tensionarea ligamentelor incrucisate, care se rup, smulgand spina tibiala care atarna ca o limba de clopot. Uneori se asociaza si cu ruptura ligamentelor laterale sau/ si cu cea a meniscurilor. In aceasta situatie, tratamentul ortopedic ese cel mai recomandat: se efectueaza imobilizarea in extensie timp de 3-4 saptamani, apoi se aplica aparatul pelvipodal de mers inca o luna. Uneori este necesara interventia operatorie, pentru fixarea spinei sau/ si rezolvarea leziunilor asociate ale meniscului capsulei ligamentelor.
    
2. Fractura platoului tibial. In egala masura poate fi interesat platoul intern sau cel extern. In afara de cele doua mecanisme de producere descrise mai sus (transmitere longitudinala si lovire directa), mai este posibila smulgerea insertiei ligamentului lateral (fractura parcelara). Pe langa leziunile osoase, se produc si leziuni ale partilor moi (ligamente, meniscuri articulare). Uneori, fractura este cominutiva, cu multe fragmente si nu se mai poate obtine o refacere anatomica buna. Exista o serie de varietati ale fracturilor de platou tibial, (orizontale, in castronas, verticale, oblice), dar importanta functional, este limita traiectului de fractura in raport cu ligamentul lateral. Tratamentul acestor fracturi este ortopedic si chirurgical. Cu tot tratamentul ortopedic, chirurgical sau combinat corect executat, prognosticul acestor fracturi pe suprafata portanta este destul de incert. Redoarea si anchiloza articulara, laxitatea, deviatia axiala si artroza severa se pot instala oricand.
    
3. Fractura diafizei tibiale, este o fractura relativ frecvent intalnita la barbatii tineri, in urma accidentelor sportive (fotbal, volei), rutiere (motocicleta), etc. Este destul de frecventa si la copii, insa in situatia acestora, este usor de tratat, fractura se reduce usor, periostul copiilor fiind bine vascularizat. Mecanismul de producere poate fi direct (in lovire directa) sau indirect (spre exemplu la schi cand se suceste piciorul si se fractureaza tibia in clapar).
    
Indiferent de natura de producere a fracturii, de tipul de fractura tibiala, de tratamentul ales ortopedic sau chirurgical, sau combinat dintre aceste doua modalitati, recuperarea medicala prin kinetoterapie este absolut esentiala. Pe perioada de imobilizare, se urmareste asigurarea drenajului venolimfatic, pentru evitarea edemului sau resorbtia lui rapida. Interesul pentru mobilizarea precoce este foarte mare: se urmareste prevenirea aparitiei escarelor de decubit, a redorilor articulare si a hipotoniei si hipotrofiei musculare. In acest sens, se efectueaza contractiile musculare izometrice, contractiile izodinamice, iar treptat aceastea sunt efectuate cu rezistenta. Se are in vedereaa imbunatatirea mobilitatii articulare cu prevenirea laxitatii articulare si a redorilor, tonifierea musculaturii si desigur combaterea durerilor, toate aceste obiective avand ca principal scop de-a reda bolnavului cat mai multa libertate la deplasare.
    
Fizioterapia urmareste combaterea durerilor si a inflamatiei prin crioterapie, electroterapie (curenti diadinamici, ultrasunet, galvanizari, diapulse, etc).
    
Atunci cand este posibil se aplica masajul usor al piciorului si al gambei. La inceput, masajul este permis numai la distanta de focarul de factura si vizeaza favorizarea intoarcerii veno-limfatice, prevenirea contracturilor musculare reactionale si calmarea durerii. Initial, masajul este cu viza circulatorie, dupa care se completeaza progresiv cu manevre decontracturante.
 

Adaug─â comentariu


Codul de securitate
Actualizeaz─â