Blog Recuperare Medicala

Articole Recuperare Medicala

Tratament laxitate articulara
Leziunile articulare traumatice, in special subluxatiile si uneori entorsele, determina elongari sau rupturi ale capsulei si (sau) ligamentelor articulare, ceea ce va determina ca sechela, o laxitate articulara. Laxitatea articulara determina o instabilitate articulara, ce se evidentiaza in momente de solicitare mai importanta a articulatiei. In functie de gravitatea laxitatii, se poate ajunge pana la instabilitatea grava articulara, care compromite statica si functia articulara, necesitand interventia operatorie, mai ales cand este vorba despre articulatia genunchiului. Ligamentele lezate, mai lungi decat in mod normal, si mai slabe , determina o scadere mai mult sau mai putin marcata a stabilitatii articulare.
    
Vorbind de instabilitate articulara, ne referim la sechela leziunilor capsulo-ligamentare care prezinta ruptura totala, elongatie importanta cu flacciditate ligamentara sau dezinsertie, fapt pentru care este necesara interventia chirurgicala. Dupa interventia chirurgicala este necesara o anumita perioada de imobilizare.

A asigura stabilitatea unei articulatii, inseamna:
- o articulatie indolora;
- o articulatie fixata de o musculatura puternica (de exemplu cvadricepsul pentru genunchi, fesierul mijlociu pentru articulatia coxofemurala);
- o articulatie protejata de mobilitati anormale prin capsula si ligamente integre.  

Toate acestea se obtin cu ajutorul tratamentului kinetic, al fizioterapiei si al masajului terapeutic.
    
Indoloritatea se obtine prin repaus articular, uneori asociat cu administrarea unei medicatii antiinflamatorii si antialgice generale, crioterapie sau termoterapie, si electroterapie antialgica si antiinflamatorie (curentii Trabert, curentii interferentiali, diapulse, curenti diadinamici, TENS, laser, unde scurte etc.
    
Stabilitatea articulara are doua aspecte: stabilitatea pasiva, ortostatica si stabilitatea activa, stabilitatea in mers. Stabilitatea pasiva, mai ales in cazul articulatiilor membrelor inferioare operate fara succes, poate fi obtinuta cel putin partial prin: tonifierea musculaturii stabilizatoare, prin cresterea rezistentei ligamentare. Stabilitatea activa se realizeaza prin tonifierea muschilor interesati: spre exemplu intr-o instabilitate articulara la nivelul genunchiului, se urmareste tonifierea muschiului cvadriceps, care slabeste semnificativ chiar dupa o imobilizare de 48 de ore.
    
Masajul teraputic este indicat in instabilitatea articulara, in special pentru efectul de tonifiere, pe care il are asupra muschilor care stabilizeaza articulatia. Masajul articular constituie o forma de masaj local deosebit de utila si eficace. Masajul este indicat in combaterea durerilor, prin efectele sale sedative si relaxante si in reducerea instabilitatii articulare, determinate de luxatii, entorse, etc.  Masajul are rolul, totodata de-a pregati articulatia pentru programul de kinetoterapie. Numarul si durata sedintelor de masaj se stabilesc in functie de nevoile fiecarui pacient, in functie de particularitatea afectiunii determinante a instabilitatii articulare.
 

Adaug─â comentariu


Codul de securitate
Actualizeaz─â